Pandemia vazuta prin parbriz. Consecințe psihice ale pandemiei, la șoferii de TIR

Loading...

Apărută la un grup de persoane cu pneumonie de cauză necunoscută, pe 12 decembrie 2019, în centrul orașului Wuhan din China, epidemia de COVID-19 s-a extins, acum, în toată lumea, devenind o pandemie care se pare că din varii motive este încă greu de stăpânit, fiind aproape imposibil de anticipat când va fi învinsă. Pe lângă riscul major pe care îl reprezintă virusul în sine, pandemia are și numeroase efecte colaterale, acționând asupra vieții și comportamentului nostru obișnuit.

Schimbările apar peste tot în jurul nostru: în economie, pe piața muncii, în educație și cultură și, nu în ultimul rând, în mentalitate, atitudine si comportament.

În această perioadă dominată de incertitudini, de stres și, hai să fim cinstiți, de teamă, șoferii de TIR care, acum, se află în linia întâi, au devenit mai mult decât simpli șoferi. În peisajul șoselelor și autostrăzilor pustii, convoaiele de TIR-uri care străbat „culoarele verzi” ale unei Europe în carantină sunt nu numai sursa principală de aprovizionare cu alimente, materiale și produse necesare spitalelor, medicamente necesare pacienților, dar și un motiv de optimism că viața merge înainte.

Cu toate că pot fi considerați eroi neștiuți ai șoselelor, șoferii de TIR nu sunt și nu vor fi scutiți, în plan psihic, de consecințele negative declanșate de pandemia cu coronavirus.

Cu toate că nu este cunoscut care va fi impactul psihologic, pe termen scurt sau lung, asupra șoferilor de TIR care lucrează în condițiile restrictive determinate de COVID-19, putem, totuși, să avansăm câteva opinii referitoare la acest aspect, deloc de neglijat, atât pentru confortul psihic al șoferilor, cât și pentru desfășurarea în cele mai bune condiții a activității firmelor de transport, în această perioadă extrem de dificilă, dar mai ales atunci când va fi posibilă o activitate derulată în condiții post pandemie.

Toți știm că șoferii de TIR sunt supuși unor reglementări naționale, dar, mai ales, europene care pentru unii pot fi considerate ca o formă de restricție. Aceste „restricții”, împreună cu condițiile specifice de desfășurare a activității de transport internațional, sunt, în prezent, amplificate de pandemia de coronavirus.

În primul rând, teama de boală devine un sentiment prioritar. Șoferul nu știe dacă este expus și dacă răspândește boala la colegi, la familie, la copii sau părinți.

Pentru șoferul care nu știe dacă este expus sau contagios, anxietatea devine legitimă – mai ales dacă are părinți și bunici în vârstă.

Pandemia de coronavirus poate fi extrem de stresantă pentru unii șoferi de TIR. Frica și anxietatea despre boală pot fi copleșitoare și pot cauza emoții puternice. Informațiile transmise de mass media și de rețelele de socializare, cu un puternic impact emoțional, uneori prezentând faptele în mod catastrofic, sunt, la rândul lor, factori de potențare a stresului. Fiecare reacționează diferit la situații stresante. Modalitatea prin care șoferul se raportează la pandemie depinde foarte mult de experiența anterioară (maturitate emoțional-comportamentală) și, nu în ultimul rând, de comunitatea de șoferi din care face parte. Comunitatea de șoferi se referă atât la colectivul de conducători auto din cadrul firmei la care lucrează, cât și la comunitatea sau comunitățile din mediul online la care este conectat un șofer. Comunitatea de șoferi poate amplifica sau ameliora consecințele psihice ale pandemiei, la nivelul individual al șoferului.

O altă problemă care poate provoca disconfort psihic este incertitudinea legată de desfășurarea activității, a cursei.

Lipsa unor informații precise privind traseul, blocajele în punctele de frontieră, dinamica referitoare la zonele roșii sau galbene, evoluția de moment a situațiilor care presupun izolare sau carantină, instaurarea situațiilor de urgență la nivelul multor state sunt tot atâtea motive de stres și de epuizare nervoasă. Pentru unii, disconfortul psihic și, uneori, chiar fizic sunt urmare a incertitudinii, care înseamnă frica de un viitor incert, șomaj, sănătate pusă în pericol.

O problemă extrem de delicată cu care se confruntă, în această perioadă, unii șoferi de cursă lungă, problemă care provoacă frustrare, uneori chiar furie, o reprezintă familia și cei dragi, care uneori manifestă o frică nefondată, respingându-i și izolându-i la revenirea din cursă.

Sunt cazuri când familia a refuzat să-i primească acasă.

Aceste situații stau la baza unor emoții mixte, cum ar fi frica și grija față de propria sănătate și a familiei, stresul rezultat din cauza faptului că a fost suspectat de coronavirus și, nu în ultimul rând, sentimentul de vină că a produs teamă familiei.

Ce este de făcut?

Ce pot face transportatorii, cum pot gestiona situația COVID-19 pentru ameliorarea consecințelor psihice ale pandemiei la șoferi în general și la șoferii de TIR în special? În primul rând transportatorii trebuie să crească moralul angajaților, astfel încât panica să nu influențeze activitatea acestora, să păstreze calmul șoferilor. Discuțiile, deci o atitudine deschisă față de problemele pe care le întâmpină împreună, manager și angajat, în acest moment, dar și căutarea soluțiilor pot crește încrederea. Astfel, șoferul poate să treacă mai ușor peste această perioadă, tocmai pentru că vede că angajatorului îi pasă de el, că are încredere în activitatea sa. Prin această abordare, transportatorul (mai ales în actuala criză de șoferi, care nu s-a redus datorită pandemiei) poate să își țină aproape șoferii chiar dacă îi trimite în șomaj tehnic, evitând și ca aceștia, din cauza fricii de contaminare, să refuze cursele sau chiar să părăsească firma. Cei care dețin sau conduc companii de transport sunt, și ei, oameni și pandemia de coronavirus îi afectează la fel ca pe șoferi.

Un transportator stresat poate să ia decizii care nu sunt bune pentru firma de transport, iar, o dată ce șoferii percep stresul patronului, acesta va genera panică și în rândul lor.

Din perspectivă psihologică, transportatorii au în față o situație cu totul nouă, impredictibilă. În aceste momente, care conțin o puternică încărcătură emoțională, patronii firmelor de transport trebuie să își gestioneze, în primul rând, stresul personal și să ia în considerare o abordare radical diferită pe termen mediu și lung.

Nu este simplu să trecem, patroni și șoferi, peste COVID-19. Dacă vom putea să depășim aceste zile, care ne-au schimbat profund atât viața cotidiană, cât și activitățile economice, vom vedea. Important este să încercăm să gândim pozitiv, să reușim să diminuăm consecințele psihice inerente acestei situații, pentru a fi pregătiți pentru viitor, pentru repornirea motoarelor în epoca post-pandemie.

Loading...

Sursa:ziuacargo.ro